Standarde internationale pentru traduceri autorizate si traducatori specializati

Standarde internationale pentru traduceri autorizate si traducatori specializati

Directiva 2010/64/EU Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010

privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale a fost adoptată în scopul

asigurării calității traducerilor și serviciilor de interpretare în cadrul procedurilor penale. 

Cu toate acestea ea conține reglementări sumare referitoare la persoana care este calificată să ofere serviciile

respective: „ În vederea promovării caracterului adecvat al interpretării și traducerii, precum și a

accesului eficient la acestea, statele membre depun eforturile necesare pentru crearea unui registru

sau a mai multor registre cuprinzînd traducătorii și interpreții independenți care sunt calificați corespunzător. După crearea registrului sau a registrelor, acestea se pun, după caz, la dispoziția

avocaților și a autorităților competente„. Directiva nu conține o explicare a termenului „calificați

corespunzător”, cu toate acestea face o referire la registrele traducătorilor/interpreților care există în

multe țări.

Conform Raportului final asupra statutului profesiei de traducător în Uniunea Europeană, în cazurile în care traducatorii aplică ștampila sau semnătura pe o traducere, de fapt aceștia depun

un jurămînt că traducerea este veridică, astfel precum este indicat în textul girului adăugat la

traducerea propriu-zisă. Depunerea unui astfel de jurămînt este condiționată de anumite cerințe

privind semnul de legalitate conferit de o anumită instituție a statului.

Exista cateva forme prin care autoritatile statului confera legalitate in traduceri:

1. Traduceri legalizate: În unele țări, sistemul de drept nu cere ca traducerile să fie efectuate

de către persoane care dispun de calificări speciale; în schimb este instituită cerința ca traducerile

respective, de cele mai dese ori documente, să fie legalizate (semnate și ștampilate ca fiind

adevărate) de către un notar sau o persoană abilitată pentru aceasta prin lege. Notarul poate cere

atestarea calificării de traducător, iar statutul traducătorului poate fi reflectat într-un anumit mod pe

traducerea perfectată (prin ștampilă, menționarea calificării academice sau a calității de membru al

unei asociații), dar singura cerință formală este ca traducerea să fie legalizată de către un notar sau o

persoană abilitată pentru aceasta prin lege. În unele cazuri (de exemplu, Turcia) traducătorii depun

jurămîntul în fața notarului că traducerile perfectate de acesta sunt veridice, și astfel ei devin din

punct de vedere tehnic "traducători autorizați". În toate aceste cazuri, autoritatea care conferă

semnul de legalitate este cea a funcționarului legal, și nu al traducătorului.

2. Traducatori autorizati: În unele sisteme de drept instituțiile administrative de stat de un anumit

nivel efectuează testarea traducătorilor și conferă celor care au susținut testul calificarea de

„traducător autorizat”. De cele mai dese ori autoritățile respective duc un registru oficial al

traducătorilor autorizați, în conformitate cu cerințele Directivei 2010/64/EU. Doar acești traducători

pot produce traduceri veridice din punct de vedere legal ("autorizate"), fără nici o intervenție din

partea notarilor. În cadrul unui astfel de sistem, autoritatea care conferă semnul de legalitate este o

instituție guvernamentală (de regulă Ministerul Justiției sau Ministerul Afacerilor Externe), care

administrează procesul de selectare.

3. Traducători autorizați academic: În unele sisteme de drept traducătorii devin autorizați și

recunoscuți de stat ca atare în baza calificărilor academice, fără careva teste sau examene

suplimentare. Această recunoaștere are loc, de obicei, cu condiția că candidatul deține un grad

academic în domeniul traducerilor și în curicula de studii sunt discipline în domeniul traducerilor

juridice sau studierea sistemelor de drept. În acest caz, autoritatea care conferă semnul de legalitate

aparține sistemului de învățămînt ne nivel primar care acționează cu consimțămîntul sistemului

justiției (și exercita, astfel, o autoritate delegată).

Traducatorii si interpretii trebuie cu necesitate sa se bazeze pe urmatoarele principii:

a) independenţă;

 b) imparţialitate;

 c) onestitate şi obiectivitate;

 d) competenţă profesională şi conştiinciozitate in realizare serviciu de traduceri;

 e) confidenţialitate şi comportament profesional;

 f) respectarea standardelor profesionale in efectuare traduceri de calitate

Bune practici şi standarde internaţionale de activitate a traducătorilor și/sau interpreților

autorizați

În general, elaborarea şi aprobarea unor standarde nu presupune îmbunătăţirea în mod automat

a calităţii traducerilor şi/sau interpretărilor oferite. Aceasta depinde în special de abilităţile,

competenţele şi experienţa traducătorilor. Standardele, însă, sunt necesare pentru asigurarea unui

proces de lucru adecvat şi documentat. Standardele de mai jos pot fi utilizate în calitate de referinţă:

ISO 9002 Quality systems (sisteme de calitate)

EN15038-un standard de calitate, elaborat în special pentru prestatorii serviciilor de traducere.

Standardul prevede:

1) cerinţele de bază pentru resursele umane şi procesele utilizate;

2) relaţiile dintre client şi prestatorul serviciilor de traducere, şi anume:

 - cererea de ofertă,

- oferta,

- acordul încheiat între client şi prestatorul serviciilor de traducere;

- gestionarea informaţiilor primite de la client,

- finalizarea proiectului.

3) Procedurile utilizate pentru prestarea serviciilor de traducere:

- managementul proiectului;

- lucrările de pregătire;

- traducerea ca atare.

4) Servicii cu valoare adăugată.

De asemenea, există standarde naţionale ale un unor țări din UE, care au fost elaborate în baza

standardului european:

 PKN EN 15038 - Polonia

 BS EN 15038 – Regatul Unit

 DIN EN 15038 - Germani

 NF X50-670 - Franţa

 OENORM EN 15038 - Austria

 SN EN 15038 - Elveţia

 UNE-EN 15038 - Spania

 SFS EN 15038 - Finlanda

 UNI EN 15038 - Italia

 EVS-EN 15038 - Estonia

 MSZ EN 15038 - Ungaria

 SS-EN 15038:2006 - Suedia

 SR-EN 15038 - România